Elegerea categoriei potrivite de EPI, un imperativ de siguranță
Achiziționarea unui echipament de protecție neadaptat la natura riscurilor implicate poate avea consecințe grave, atât pentru sănătatea lucrătorilor, cât și pentru răspunderea angajatorului.
Un echipament de protecție individuală de categorie inferioară nu va oferi o protecție suficientă , dar va da impresia că este protejat de pericol. Un exemplu: utilizarea mănușilor de protecție de categoria 1 pentru manipularea substanțelor corozive expune direct pielea la arsuri chimice și poate chiar agrava aceste arsuri dacă mănușa se „topește” pe piele.
Echipamentul de categorie inadecvată crește, de asemenea, probabilitatea accidentelor de muncă. Căderile de la înălțime, otrăvirile și rănile grave pot apărea dacă echipamentul nu este bine adaptat la sarcină. De exemplu, o mască de praf nu va proteja împotriva vaporilor toxici.
Pe de altă parte, în anumite cazuri, EIP de o categorie superioară celei necesare poate fi, de asemenea, în detrimentul siguranței lucrătorilor și al calității muncii. De exemplu, o mănușă cu un strat de acoperire poate fi foarte impermeabilă și rezistentă, dar necesită un strat suplimentar de material care poate reduce dexteritatea și duce la mișcări mai puțin precise.
În plus față de protecția fizică, un mediu de lucru perceput ca fiind periculos, cu echipamente nesigure, poate genera , de asemenea, anxietate în rândul angajaților: aceste condiții de lucru precare au apoi un potențial efect în cascadă asupra motivației, eficienței, productivității și concentrării acestora.