Equipment consisting of a mobile fall arrester with self-locking, integral with its flexible anchorage line (rope, cable…). An energy reducer (absorber) can be built-in in the equipment.

Equipment consisting of a mobile fall arrester with self-locking, integral with its rigid anchorage line (rail, cable…). An energy reducer can be built-in on the equipment.

Body securing device intended to stop falls. The full body harness can be made of straps, buckles and other elements; set and adjusted in a right way on the body of an individual to secure him during a fall and afterwards.

Beschrijft de artikelen en de situaties voor individuele bescherming tegen valrisico’s.

Connection element or equipment component. A connector can be karabiner or a snap hook.
Class A: Anchorage connector, automatic lock used as the component and designed to be connected directly to a specific type of anchorage.
Class B: Primary connector with automatic lock used as the component.
Class M: Multi-purpose connector, primary or quick opening, used as a component, which can be loaded along its major axis or minor axis.
Class Q: Quick opening connector used in long-term or permanent applications, screw lock. When completely screwed this part is a supporting part of the
connector.
Class T: Manufactured end connector, automatic lock, designed as part of a subsystem for attachment so that the load is carried in a predetermined direction.

Connection elements or equipment component. A lanyard can be in rope made of synthetic fibres, in metallic rope, in strap or in chain.
CAUTION: A lanyard without energy absorber must not be used as a fall arrest equipment.

A work positioning system consists of elements (belt and work positioning line), joined together to form a complete piece of equipment.

Element of a fall arrester system to which a personal protective equipment can be fastened.
Type A - NON PPE : Anchor device with one or more stationary anchor points with the need of a structural anchor.
Type B: Anchor device with one or more stationary anchor points without the need of a structural anchor.
Type C - NON PPE : Anchor device employing a flexible anchor line with maximum deviation of 15°.
Type D - NON PPE : Anchor device employing a rigid anchor line with maximum deviation of 15°.
Type E: Anchor device for use on surfaces with a maximum slope of 5°.

Standardul EN ISO 374-5 stablește cerințele referitoare la mănușile destinate pentru protecția utilizatorilor împotriva microorganismelor (mucegai și bacterii, opțional viruși) și modalitățile de testare.

Penetrarea mucegaiului și bacteriilor (test efectuat conform standardului EN374-2): În cursul testului se examinează rezistența la apă și aer a mănușilor.

Penetrarea virușilor (testat conform metodei B a standardului ISO 16604): Procedura asigură stabilirea rezistenței la penetrarea agenților patogeni transmiși prin sânge.

– Testul utilizează bacteriofagul Phi-X174.

Exemple de aplicaţie:

Având în vedere că în fiecare caz domeniul de utilizare este determinant, de multe ori mănușile trebuie să dispună de mai multe calități pentru a corespunde cerințelor de protecție. Din acest motiv, este foarte importantă luarea în considerare a domeniilor de utilizare din instrucțiunile de utilizare și a rezultatelor testelor efectuate în laborator. Totodată, este recomandat să se stabilească, prin teste preliminare, dacă mănușile corespund sau nu utilizării planificate, având în vedere că condițiile de la locul de muncă pot diferi de condițiile testului tipizat în ceea ce privește temperatura, uzura și deprecierea.

Standardul ISO 18889 specifică exigențele referitoare la mănușile de protecție pentru operatorii care manevrează pesticide și muncitorii care intră în contact cu acestea după aplicare.

Mănușile din clasa G1 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este relativ scăzut. Aceste mănuși nu sunt adecvate unei utilizări cu pesticide concentrate, nici în cazurile de risc mecanic. Mănușile din clasa G1 sunt cel mai adesea de unică folosință.

Mănușile din clasa G2 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este mai ridicat. Acestea sunt adaptate utilizării cu pesticide diluate și pesticide concentrate. Mănușile din clasa G2 respectă și cerințele minime de rezistență mecanică, fiind astfel potrivite pentru activități care necesită mănuși cu o rezistență mecanică de bază.

Mănușile din clasa GR nu protejează decât palma și sunt destinate muncitorilor care intră în contact cu reziduurile de pesticide uscate sau parțial uscate prezente pe suprafața plantei după aplicarea pesticidelor.

Norma EN511 defineşte exigenţele şi metodele de testare ale mănuşilor de protecţie împotriva frigului transmis prin convecţie sau conducţie până la - 30°C (Opțional până la -50 ° C). Acest frig poate fi legat de condiţiile climatice sau de o activitate industrială.

Pe parcursul alegerii unei mănuși de protecție contra frigului trebuie luate în considerare mai multe aspecte, ca de exemplu temperatura mediului, starea sănătății persoanei, durata expunerii, nivelul de activitate, etc.

Norma EN388 se aplică tututor tipurilor de mănuși de protecţie în ceea ce privește agresiunile fizice și mecanice prin abraziune, tăiere prin tranşare, perforare și deșirare. După versiunea 2016 a standardului, au apărut performanțe opționale noi.

Rezistența la impact pe zona metacarpiana : în cazul în care este specificată această performanță, apare marcajul „P”.

Exemplu de marcare:

4233X P

Exemplu de marcare:

4543D sau 4X43D

Tăiere cu lamă, 2 metode de testare:

EN388 6.2.:Pentru riscuri de tăiere mici spre medii. O lamă circulară căreia i se aplică o forță constantă de 5N, se deplasează înainte și înapoi până când eșantionul este tăiat. Se măsoară numărul de cicluri efectuate și i se atribuie nivelul corespunzăt

EN ISO 13997: Pentru materialele care tocesc lama în timpul testului EN388 6.2 și/ sau deosebit de rezistente, pentru riscurile de tăiere ridicate. O lamă dreaptă efectuează o singură deplasare de 20 mm cu o forță de 2N, testul este reluat cu o forță diferită de câte ori este necesar, până când eșantionul este tăiat. Este atribuit un nivel corespunzător forței necesare pentru a tăia eșantionul. Această metodă reprezintă situațiile de utilizare care prezintă un risc ridicat de tăiere.